Norii apar şI roşul curge-n ape adânci
Se crapă munţI şI suflete sunt în pământ
Doar durerea te poate trimite din nou
La început, când cerul prea mult a tăcut!
Minte-mă din nou, spune-mi că exişti
Cere-mi să îţI dau tot ce-am clădit!
Zece sunt uitate, zece-am inventat
Peste vieţI curate umbre-am aruncat
Dacă sunt aici numai ochii mei
Nu vreau să ascund focul din ei
Singuri am trădat şI moartea lumii-n-noi
Trei priviri ascunse, toate sunt acum două
Norii apar şI roşul curge-n ape adânci
Se crapă munţI şI suflete sunt în pământ
Doar durerea te poate trimite din nou
La început, când cerul prea mult a tăcut!
Simte-acum şI tu, vântul ca un foc
ŞTerge lacrimi vii de pe chipul mort
Nimeni nu mai simte viaţa ca un dar
Raiul e în lume, noi suntem în iad da!